duminică, 26 octombrie 2014

CUM AM ÎNVĂŢAT VALOAREA FLORILOR

Păi simplu. Pe propria-mi piele.

Urmează  o întâmplare adevărată pe care demult mă străduiesc să v-o povestesc.
Undeva în secolul trecut, într-un oraş (mic) mare din judeţul Galaţi.

Am jucat şi eu când eram prin clasa a patra jocul "flori, fete şi băieţi". Bine, nu ieşeam din cerc doar ca să ne şoptim ceva la ureche. Şi oricum alegeam o floare rară, de cactus, de magnolie, de smochin, etc. astfel încât să pot ieşi cât mai des din cerc cu aleasa mea. Vă rog să nu mă întrebaţi de ce, pentru că sunt prea discret ca să răspund.

Ani au trecut şi iată-mă în clasa a unsprezecea. Îndrăgostit până peste urechi de o colegă de clasă. Care rezistase tuturor avansurilor mele. Ghinion, aveam şi un concurent în clasa a doisprezecea. Iar Ea părea să-i acorde mai multă importanţă.

Vine şi ziua ei. Eu nu primesc invitaţie. Pe la şapte seara vine colegul meu de bancă în parc unde fumam resemnat o ţigară, aşa de ciudă. Şi îmi spune că toată lumea mă aşteaptă la petrecere.
- Dar Ea, întreb un pic năuc.
- O să vezi cu ochii tăi, răspunde el.
Neinvitat şi suferind de dragoste adolescentină nu mă gândisem la nici cel mai mic cadou. Nici măcar un buchet de flori. Cum florăriile au închis deja iau o hotărâre.
- Nu merg, nu sunt pregătit. Nici măcar un buchet de flori nu pot oferi. Şi ştii foarte bine că eu am dat mereu flori cu drag!
După ce mă aprobă scurt din cap, mă întreabă:
- Un celofan ai acasă?
Încuviinţez scurt din cap că da.
- Hai să-ţi arăt eu de unde poţi face rost de nişte flori, aşa repejor.
Îmi arată o curte cu lalele de toate culorile şi îmi spune că dacă vreau să vin bine, dacă nu, pierd pentru că cel din clasa a doişpea oricum a adus un trandafir roşu magnific. Asta chiar mi-a sunat a provocare. Aşa că i-am spus că ne vom întâlni peste aproximativ o oră.

Studiez locaţia, lumini închise, nici un câine şi iau rapid o hotărâre. Sar gărduţul (a se citi că intru pe portiţa lăsată deschisă) şi cu briceagul multifuncţional de care eram nedespărţit tai patru lalele roşii, să simbolizeze dragostea şi una albă pentru respect. Cel puţin aşa citisem eu pe undeva. Merg acasă, mă primenesc cu apă rece (deh, nu era ziua de apă caldă), aranjez lalelele în buchet şi pornesc hotărât.

Aşa mi-aş fi dorit să arate.


Ajung în pragul uşii. Din hotărârea mea a rămas doar o umbră de brumă. Când o văd, încep să-mi tremure picioarele, inima să-mi bată tare. Iar când se îndreaptă spre mine mă cuprinde o febră de cel puţin 42 de grade. Un pic năuc (din cauza febrei) reuşesc să îngaim câteva urări şi emoţionat ofer buchetul de lalele.
- Vai Radu, ce frumoase sunt! Deh, ce să spună, îmi zic în gândul meu.
Dar, mă pupă pe obraji. Şi doar ca o părere, pupicul ajunge pe colţul gurii mele. M-am topit de tot. În întrebări fără răspuns.
Colegul de bancă mă împinge din spate să o invit la dans. Miroase doar a flori. Doamne, parcă sunt în cer!

Îmbătat de ceea ce îmi părea un succes, asist la o discuţie. Despre profesoara de chimie la care aveam deja doi de patru (ce să fac, nu-mi plăcea materia). Fără şanse de a îndrepta ceva. Aflu că luni împlineşte 57 de ani. Şi că lalelele sunt florile ei preferate. Un gând, ce nu-i prea curat, îşi face loc în mintea mea. Mai mult ca să impresionez, ştiţi voi pe cine, mă ofer ca luni ora 7.30 să vin cu 57 de lalele boboci, restul echipei să facă buchetul, până la ora opt, când profesoara trebuia să intre în sala de curs. Singura condiţie pe care am pus-o  a fost ca eu să ofer buchetul în speranţa unei note preferenţiale la teză.

Pe la patru dimineaţa eram din nou în acţiune. Evident am luat mai multe lalele pentru că nu era lună şi nu prea distingeam culorile. Am ajuns acasă, neştiut de nimeni, mi-am îmbrăcat uniforma şi fix la 7.30 am intrat pe uşa clasei. Colegii au făcut repede buchetul, eu m-am dus să-mi dau cu un pic de apă pe faţă.

Cam aşa arăta.


Se face ora opt, intră profesoara cu catalogul în mână, corul format adhoc începe să cânte "La mulţi ani" şi mă reped cu coşuleţul cu lalele în faţă.
- Aha, deci aici erau florile mele, îmi spune dânsa drept mulţumire. După cum te cunosc de la ore, bănuiesc că tu eşti autorul. Măgarule!
- Adică nu mai trec la chimie? Întreb şi eu timid. Bănuiesc imediat că şi Ea s-a prins de unde veneau florile oferite cu o seară înainte. Numai colegul meu de bancă avea un zâmbet jucăuş în priviri.
- Doar dacă te duci să îmi refaci grădina de flori! Şi nu glumesc.

Aşa am învăţat şi florărit. Singura mea consolare a fost colega despre care v-am vorbit. Mi-a spus:
- Radu, chiar mi-a plăcut gestul tău. Dar să nu spui la nimeni. Iar de data asta chiar m-a sărutat.
Am muncit ca un rob aproape o săptămână, sub supraveghere nemiloasă, dar am trecut la chimie şi la celelalte probe, alea mai aproape de suflet.

Acum, mai copt la minte şi la trup nu pot să nu gândesc cum ar fi fost să am alături pe cineva ca:


Un partener de nădejde.
Nu îmi mai tremurau picioarele şi nici emoţii la teza de chimie nu aveam. Dar nici sărut pe colţul gurii nu primeam...


80 de comentarii :

  1. Ti-a prins bine mai tarziu chimia invatata atunci:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ma gandeam chiar la asta. Poate era vorba de electrochimie?!

      Ștergere
    2. Am luat cea mai mare notă la eletctrochimie. Venind din facultatea de mecanică. La restanţă, evident. Şi acolo se făceau depuneri, nu şi arome. :)

      Ștergere
    3. La electrochimie cam da. Dar alaturi era laboratorul de organica unde erau si diverse arome;)
      Macar asa ai mai invatat si tu la chimie:)))

      Ștergere
    4. Nu mi-a plăcut niciodată clădirea din Polizu. De interior vorbesc. :)

      Ștergere
  2. Si uite asa a trecut tata clasa, ar trebui sa-l inveti si pe Victor :))

    RăspundețiȘtergere
  3. ..tu chiar ai avut ceva experienţe...cu arome fine, ba de trandafiri, ba de lalele. Craiule!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai pot scrie încă multe şi toate adevărate.
      Dar din păcate într-un oraş mic cum Tecuci-ul am fost de abia pe locul trei. :(

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. Ehe, colegul. I-am făcut şi eu pocinogul cam după un an. Dar asta e altă poveste.
      Mulţumesc de aprecieri. Venind de la tine înseamnă mare lucru.

      Ștergere
  5. uite, c\vezi, este tocmai ce spuneam: tu stii sa depeni povesti, ar trebui sa o faci mai des. Emotionant...

    RăspundețiȘtergere
  6. Un cosulet de flori poate fi mai frumos decat un buchet. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi da, încap mai multe flori şi pot fi aranjate altfel!

      Ștergere
  7. Răspunsuri
    1. aha, deci e adevarat ca "nu tot ce luceste-i aur.." :D :D :D!

      Ștergere
    2. Păi şi un ciob de sticlă poate străluci chipeş dacă-l bate soarele cum trebuie. :)

      Ștergere
  8. si mai spunem cateodata ca nu avem nimic interesant in viata noastra, ca aceasta e monotona ... cand colo nu trebuie decat sa cautam acele momente in care am fost intr-adevar fericiti, deoarece fiecare avem asa ceva ...

    RăspundețiȘtergere
  9. Frumoasa poveste, bine ca le mai retii, cine nu iubeste florile si animalele nu apreciaza nici viata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mare dreptate ai! Norocul meu, îmi plac florile şi animalele. :)

      Ștergere
  10. Deci chimia care era intre tine si colega ta avea legatura cu gradina profei :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oarecum! Nu ştiam că era grădina profesoarei. Am aflat după. Cu chinurile de rigoare. Noroc că n-am avut note de patru şi la fete. :)

      Ștergere
  11. Mi-ai amintit de vremuri uitate, de zilele fericite si fara griji in care cea mai mare si mai presanta problema era sa aflu ce reprezinta la flori o culoare sau alta, ca sa stiu cu ce ganduri mi-au fost oferite. :)))

    RăspundețiȘtergere
  12. Apropo, foarte frumoase buchetele pe floricudrag.ro si, vazand ca livrarea e gratis, nici nu sunt exagerat de scumpe... Amsa profit la prima ocazie. Merci pentru recomandari!

    RăspundețiȘtergere
  13. Sa nu-mi spui ca si florile profei erau ...cu drag, ca nu te cred. Vezi ca in Galati s-au plantat in spatiile verzi, crizanteme. Imi plac!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) ŞI mie! :)
      Cum să nu fie cu drag florile alea? Aveam doi de patru şi o viaţă înainte. În plus le-am tăiat cu cuţitaşul, nu le-am smuls din pământ. în plus am mai lăsat tufe de diferite culori, că nu aveam inima rea. :)
      Apropo, ce culori au crizantemele alea?

      Ștergere
    2. albe, mov, galbene. Mai sunt și niște bălării pe acolo. Nu știu de ce culoare, cred că portocalii că-s de la politia locală.

      Ștergere
    3. Alea-s roşii, musai, Maria mai ales că sunt în Galaţi! :)

      Ștergere
    4. Roșiile sunt cam pătlăgele vinete. Mai bine rămâneau galbene și așteptau să se coacă.

      Ștergere
  14. Povestea ta mi-a amintit de copilarie cand impreuna cu mama si cu o vecina mergeam noaptea la furat de flori. Ce vremuri :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc de comentariu. Dar nu le-am furat, doar le-am tăiat. ;) Cu grijă!

      Ștergere
  15. vai de mine, ce aventurier simpatic avem aici, imi dai impresia ca as reciti Ciresarii :))
    chiar ma miram de ce colegul acela era brusc atat de amabil...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Ăla era Ionel (Cireşarii).
      Off, de ce mi-ai amintiti de carte. Iar trebuie s-o recitesc. De parcă n-aş şti să spun fragmente întregi pe de rost. :)

      Ștergere
  16. Răspunsuri
    1. Munca nu-i uşoară niciodată dacă nu e şi plăcută! :)

      Ștergere
  17. Lalelele sunt florile mele preferate! Ma bucur ca nu ai ales trandafirii. :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Imi plac la nebunie lalelele, as primi oricand cu drag una sau un cos intreg...

    RăspundețiȘtergere
  19. Ce poveste! Frumoase lalele, cred si eu ca rezolva toate problemele!

    RăspundețiȘtergere
  20. Florile sunt cel mai frumos si practic cadou. O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, să le cumpere bărbaţii şi să le primească femeile! :)
      În caz invers aş aprecia şi o sticlă de vin bun! ;)

      Ștergere
  21. Aoleu, nici mie nu mi-a plăcut chimia! În clasa a IX-a am rămas corigent pe trimestrul III... La profa aia nu mergea nici un truc :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă trecea în ultima clipă, eram olimpic la mate, fizică şi istorie. :)

      Ștergere
  22. Ultima parte a povestirii îmi amintește de faza din „To kill a mockingbird”, în care Jem taie toate florile din grădina acelei bătrâne, pentru ca apoi ea să îl pună să îi refacă grădina. Bine, pentru el a fost un gest de răzbunare, nu din dragoste. Oricum, foarte frumos. Păcat că în zilele noastre nu mai merge să cucerești o fată așa. Lucrurile s-au complicat mult...

    RăspundețiȘtergere
  23. Deci dacă povestea asta e cu adevărat adevărată, e de-a dreptul genială!!!
    Și tata, în tinerețe, povestește că a tăiat trandafiri dintr-o grădină necunoscută, pt maică-mea. Și i-a ținut în geacă.. și l-au înțepat =)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Este în totalitate adevărată. A rămas în analele liceului. :)

      Ștergere
  24. lantul de legaturi, mai mult sau mai putin decriptate, pe caiet sau pe tabla te-a mobilizat la greu! pana la urma si scopul iti scuza mijloacele si darzenia e buna la ceva cand greul trece cu bine! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Dacă era închis la florării...
      De unde să ştiu că acolo locuieşte tocmai profesoara mea? :)

      Ștergere
  25. Răspunsuri
    1. :) Se scrie caterincă! :) Dar nu este, profesoara respectivă încă trăieşte, are grădina cu flori şi dacă treci pe la ea s-o întrebi o să confirme.
      Să-ţi dau adresa? Eeh, s-ar putea să te pună să sapi un pic în amintirea vremurilor de demult. ;)

      Ștergere
  26. Ha! Mi-ai trezit amintiri... si noi faceam ceva de genul, dar de la o "sursa" sigura. Aveam un vecin maniac in ale gradinaritului, dar care se temea de intuneric. Puteai sa dai cu tunul ca nu iesea noaptea afara. Si daca tot erau la el in gradina flori multe si bine ingrijite, de ce sa le lasam sa se ofileasca?
    Plus ca ne amuza cum incepea sa urle dimineata...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Păi şi colegul meu de bancă ar fi trebuit să fie o "sursă sigură" :)

      Ștergere
  27. Unde e romantismul oare, sotul meu mi-a dat in toata povestea noastra doar o floare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar nu e timpul pierdut!. De multe ori, luaţi cu grijile zilnice, uităm. Din păcate.

      Ștergere
  28. Profa de chimie din orasul meu...iesea seara la plimbarea si daca vedea vreun elev prin oras, la ora aceea, era clar a doua zi nu scapa fara sa fie ascultat...era distractia ei :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ;) Pe mine nu prea mă asculta. Mă punea să scriu. Şi cum aveam mâna lovită de la ora de sport, nu prea puteam. :)
      Iar la patru dimineata nu prea se plimba nici o profesoară pe stradă. :)

      Ștergere
  29. Ai reușit să mă faci să râd în hohote la prima oră! Felicitări, Radu!

    RăspundețiȘtergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !