duminică, 5 martie 2017

Cum m-am pufulit în puff pufos

Întâlnirea trimestrială a companiei, divizia Europa de est. În sală, peste două sute de persoane, majoritatea reprezentanţi de vânzări D2D, aşa cum fusesem şi eu cu ceva timp în urmă. În principal tineri de ambele sexe în egală măsură dar şi oficiali ai companiei, de diferite grade. Sunt chemat la microfon şi invitat să povestesc cum se curăţă şemineele de tot felul cu sistemul de curăţenie al companiei, subliniindu-se, ca şi cum ar mai fi fost nevoie, vasta experienţă personală în domeniu. Adevărul este că acea întâmplare devenise un fel de obiect de studiu intern, chiar şi peste ocean, acolo unde se afla compania mamă. Şi când te gândeşti că totul începuse de la o simplă gustare cu cremă de brânză pufoasă.


Am luat microfonul, mi-am luat o mină didactică cât se poate de serioasă şi am început, după cele câteva fraze protocolare uzuale:

La ora stabilită am parcat maşina în faţa casei placată cu calcarul acela albicios atât de răspândit la malul mării. La intrare am fost poftit să mă încalţ cu nişte papuci albi pufoşi. După care, am trecut în living unde am dat peste un covor atât de alb şi de pufos încât aveam impresia că păşesc pe un nor. Am fost invitat să iau loc pe un fotoliu alb şi pufos iar gazdele, îmbrăcate în tricouri şi pantaloni albi s-au aşezat pe canapea şi ea tot albă şi pufoasă. Până şi pisicuţa casei era albă şi pufoasă, exact ca în reclama aceea când e folosită de un tip ca să şteargă peretele murdărit în urma unui mic accident casnic. Unde călcai făceai puff, unde te-aşezai făceai tot puff. Am observat asta pentru că am întârziat să mă aşez admirând şemineul funcţional, evident şi el tot alb, în timp ce mă întrebam cum de reuşesc să păstreze totul atât de alb şi de pufos.


Mi-am desfăcut aparatul, am început prezentarea, am ajuns până la funcţia de compresor când am fost întrerupt pe motiv că perechea cunoaşte foarte bine aparatul şi doresc să discute doar condiţiile finale şi oferta de servicii, dar asta nu înainte de a servi o gustare uşoară. Parcă ştiind că sunt fan brânză, ca prin minune a apărut menajera aducând un coş cu pâine de secară uşor prăjită şi diverse sortimente din cea mai pufoasă cremă de brânză.


După cum era de aşteptat gazdele s-au servit din sortimentul acela alb şi pufos cu smântână iar mie mi-au rămas, la alegere, cu somon şi cu verdeaţă. După ce am teminat şi am refuzat plin de regret încă o porţie, am dat să trecem la lucruri serioase, adică la semnarea contractului. Parcă îmboldit de un drăcuşor supărat că refuzasem ispita, cu stiloul deschis în mână, a căzut o clipă pe gânduri. După care m-a întrebat dacă aş putea să-i arăt cum se curăţă şemineul de funingine şi cenuşă sau ce mai e p-acolo, cu aparatul.

Cu gândul la brânza pufoasă cu somon, am luat aparatul, uitând că îl lăsasem pe compresor (modul în care suflă aer cu un debit semnificativ), într-o clipă am ajuns lângă şemineu şi... am apăsat pe butonul de pornire. Brusc, parcă timpul a încremenit, revăd şi acum secvenţă cu secvenţă ce s-a petrecut. Nu vă voi plictisi cu amănunte, cert că atunci când s-a mai limpezit prin camera de acum neagră, am văzut două şiruri de dinţi albi, strălucitori parcă scuipând răcnit cuvântul Afarăăă!!!

Cum am ajuns în faţa porţii, ce am îndrugat la telefon, zău dacă mai ştiu! Cert este că în zece minute a sosit echipa de intervenţie sub comanda şefului, aici de faţă. S-a oprit în faţa mea şi a întrebat dacă a fost cumva vreo explozie şi dacă dealerul lui mai trăieşte. Încă zdruncinat şi negru din cap până-n picioare i-am răspuns că eu sunt dealerul.

Am aşteptat să se termine reacţia sălii şi am pasat microfonul evitând astfel întrebările ce ar fi urmat.

***

Întâmplarea este reală, am amintit despre ea şi pe blogul destinat sistemului de curăţenie în cauză. Deşi camera în care s-a petrecut incidentul a fost readusă în starea iniţială, cuplul a rămas supărat pe companie. A cumpărat totuşi aparatul după ceva timp şi, culmea, tot eu am fost cel care i l-a vândut. Sunt în continuare acelaşi fan brânză dintotdeauna.


Ba mai m-am ales şi cu ceva în plus, prietenia pe termen lung cu brânza pufoasă cu somon. Nu mă credeţi? Atunci priviţi şi poftiţi!





Articol scris pentru Spring Superblog 2017, proba numărul 2 - Puff…. Puff….. Pufuleşte-te!
Sursă pentru imagini: personale, https://covorul-meu.blogspot.ro/2013/07/parca-desprinsa-din-legile-lui-murphy.html (şemineul), site-ul  https://fanbranza.ro/ şi pagina de facebook aferentă.

16 comentarii :

  1. Răspunsuri
    1. Atunci câns s-a întâmplat numai de râs nu îmi ardea! :)

      Ștergere
  2. Felicitări pentru articol! Ai folosit întâmplarea creativ.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc! Mi-a făcut plăcere, acum, să rememorez. :)

      Ștergere
  3. Cand vine vorba de branza.... nimic nu mai conteaza. Eu daca nu am branza in casa, parca nu am ce manca. O pot manca si cu ciorba si cu dulceata, cu orice. Apropo, mi-ai facut pofta la ora asta tarzie dar merge o felie :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Răspunsuri
    1. Pîine de secară uşor prăjită şi măsline kalamata

      Ștergere
  5. Descrierile acelea când toate erau de...puff, toate sunau a puff şi pretutindenti era tot de-un puff, sunt de...puff! Pardon, de vis :-).
    Memorabilă întâmplarea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte tare! Si intamplarea, si articolul!
    Am ras si eu si sotul!
    Imi pare rau ca ati patit asa ceva, dar ma bucur ca ati "trait" sa ne povestiti.
    Bafta la concurs!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum, după ce a trecut ceva timp, zâmbesc şi eu! :)
      Mulţumesc! Să fie!

      Ștergere
  7. Se mai intampla! :)))
    Eu imi aduc aminte de o faza comica petrecuta in bucatarie dupa ce abia yugravisem peretii in alb... a venit mama cu un bidon cu zarzavat si am incercat usor sa il desfac deasupra chiuvetei. Dar a facut o presiune mai mare decat ma asteptam si s-a imprastiat pe pereti, pe fata mea si prin toata bucataria. Cand m-am uitat in jur imi venea sa plang, dar can m-am dus la baie sa ma spal si mi-am privit mutra in oglinda am inceput sa rad isteric. Nu ma mai puteam opri din ras. Si acum imi aduc aminte acea clipa. Apropo cel mai mare Fan Branza pufoasa e feciorasul meu. Iar mie imi place mult sortimentul cu ciuperci.;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Similar, am păţit cu ceară roşie pe vremea când făceam lumânări decorative şi în situaţia dată nu e nici o şansă să speli lavabilul şi nici să dai cu ceva deasupra. Aşa că a rămas ca atare pe perete, obict de meditaţii pentru vizitatorii care se întrebau ce a vrut să exprime autorul. :)
      De cea cu ciuperci am aflat că există la două zile după ce am urcat articolul pe platformă. Deh, proverbiala mea lene în documentare. :(

      Ștergere
  8. cine m-o fi pus sa intru pe articolul asta? Branza pufoasa cand eu azi am tinut post si am mancat o zeama cu covrigi uscati? Nu e corect.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi mâine este o zi! Asta ca s-o citez pe Scarlett! :)

      Ștergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !