Se afișează postările cu eticheta superblog. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta superblog. Afișați toate postările

sâmbătă, 25 martie 2017

Ştrumpf de 1 aprilie voi fi. Să ne ştrumpfim cu toţii!

De când am aflat că pe 31 martie 2017 va fi data de lansare (în format 3D) a filmului de animaţie şi aventură „Smurfs: The Lost Village”, distribuit de InterComFilm şi tradus în română ca „Strumpfii: Satul Pierdut”, mintea-mi stă numai la acest eveniment. Pentru documentare, desigur. Documentare pentru idei de şotii ştrumpfeşti în vedera zilei de 1 Aprilie, cea care se apropie în sprint accelerat. Dacă voi prinde o avanpremieră voi avea timp de planuri elaborate. Dacă nu, voi improviza ca un adevărat ştrumf.

luni, 20 martie 2017

Aurora, hotelul cu nume de zeiţă din Mamaia.

Sunt sigur că ştiaţi. Aurora este zeiţa zorilor la romani, fiica titanilor Hyperion şi Theia, sora zeului soarelui Sol şi a zeiţei lunii, Selene. Numită de greci "zeiţa cu degete trandafirii" şi pedepsită de Afrodita să fie o eternă îndrăgostită. Chiar şi numele aurului, care vine de la latinescul „aurum” de unde provine simbolul universal Au, este asociat tot cu numele zeiţei romane, Aurora, zeiţa dimineţilor însorite.

Apollo o urmăreşte pe Aurora cu carul său de război-sursa Wikipedia

De ce să soliciţi o estimare de preţ pentru traduceri?

Pentru că uneori cuvintele nu sunt doar simple cuvinte! Şi deşi globalizarea, libera circulaţie, faptul că putem munci aproape oriunde în Europa sau pe-aiurea, reţelele de socializare globale îşi pun amprenta tot mai pregnant pe fiecare dintre noi, asta nu înseamnă că şi barierele lingvistice au dispărut. Ele ţin de moşteniri culturale, de diverse cutume, de diferitele medii culturale, de grupele de vârstă. În plus, într-o lume în care în fiecare zi apar meserii noi, jargoanele specializate devin tot mai multe şi în nici un caz nu pot fi ignorate. Personal aş merge mai departe şi către diferitele "graiuri" din România sau către felul diferit în care înţeleg cele două sexe sensurile cuvintelor, dar tare mi-e c-aş sări calul (sunt curios cum s-ar traduce această expresie, de exemplu, în japoneză ori germană).

joi, 16 martie 2017

Nume de cod "Certificat energetic" (Bârlogul ursului cenuşiu)

Într-unul din birourile organizaţiei, supervizorul operaţiunii îşi scria raportul de audit energetic. Se simţea confortabil şi în siguranţă, clădirea fiind certificată drept pasivă, fără scăpări, scurgeri sau pierderi. Acţiunea, planificată în amănunt, se desfăşurase fără incidente majore, rapid şi cu eficienţa cu care îşi obişnuise deja clienţii. Nu degeaba era tot mai solicitat, atât în problemele uzuale (ca să le zicem aşa) dar mai ales în situaţiile mai delicate şi sensibile, cele care presupun identificarea şi culegerea corectă de informaţii despre performanţele energetice ale unei clădiri şi încadrarea ei într-o clasă energetică. Toate aceste informaţii coroborate şi prelucrate oferă identificarea, din mulţimea de soluţii, a Schimbării Minime Necesare, visul oricărui specialist în domeniu, SMN-ul fiind atât cheia dar şi calea trecerii de la o clasă energetică inferioară la una superioară.

marți, 14 martie 2017

Nivelul următor. Masterfrancizor

O senzaţie nestăvilită de fericire şi satisfacţie i-a inundat sufletul. Pe ecran a apărut mult râvnitul Game Over - Mission Accomplished. Nu a fost deloc uşor. A muncit din greu pentru fiecare pas înainte, pentru fiecare treaptă urcată. A tratat fiecare etapă cu maximă seriozitate, a adunat punct cu punct, a strâns credit cu credit şi într-un final apoteotic a terminat. A câştigat o..., un... nou început! O nouă provocare, aceea de a reuşi să ofere  francize în România din punctul de vedere al unui masterfrancizor.

duminică, 12 martie 2017

Eu şi limba engleză

Suntem ca apa şi uleiul. Adică ne suportăm dar nu ne combinăm. Şi asta nu de ieri de azi ci încă din secolul trecut. Însuşi destinul parcă a hotărât aşa. Şi colac peste pupăză, fiul meu de 16 ani mă ironizează de câte ori are ocazia în legătură cu abilităţile mele în materie de limbă engleză. Ba chiar s-a oferit să-mi dea meditaţii de engleză în schimbul celor de matematică unde îl bat detaşat. Degeaba îi explic că sunt la o vârstă la care îmi este greu să mai învăţ şi că am devenit mai leneş decât lenea, el o ţine pe a lui repetându-mi de câte ori poate - tată, gândeşte-te doar cât de multe ai putea realiza cu blogul tău (un exemplu) dacă ai şti şi engleza.

marți, 7 martie 2017

Frumuseţea îţi dă încredere dar frumuseţea vine din încredere

Şi amândouă se întreţin!


M-am născut acum aproape juma de secol, într-o aşezare de garnizoană, pierdută undeva prin câmpia oltenească. Viaţa şi ordinele de mutare primite de tatăl meu m-au plimbat cam prin tot vechiul regat rămas românesc. De mic am fost educat într-o disciplină cazonă în ce priveşte curăţenia şi igiena personală. Cum de săpun cazon n-am dus lipsă niciodată am experimentat, cred eu, toate metodele de spălat, la lighean, cădiţa cu apă încălzită la soare, duşurile în grădină cu butoiul negru găurit, apa caldă o dată pe săptămână (mai târziu, când am locuit la bloc), duşurile comune din armată şi campusurile universitate dar şi, în rare ocazii, spălatul la furtunul de pompieri. De produse de înfrumuseţare masculine nu prea putea fi vorba. Totuşi aş putea spune că datorită mamei, a celebrului de ceva timp Lapte Doina şi a primelor spray-uri cu deodorant am crescut odată cu Farmec (brandul românesc născut la Budapesta şi crescut ca bradul la Cluj).

duminică, 5 martie 2017

Cum m-am pufulit în puff pufos

Întâlnirea trimestrială a companiei, divizia Europa de est. În sală, peste două sute de persoane, majoritatea reprezentanţi de vânzări D2D, aşa cum fusesem şi eu cu ceva timp în urmă. În principal tineri de ambele sexe în egală măsură dar şi oficiali ai companiei, de diferite grade. Sunt chemat la microfon şi invitat să povestesc cum se curăţă şemineele de tot felul cu sistemul de curăţenie al companiei, subliniindu-se, ca şi cum ar mai fi fost nevoie, vasta experienţă personală în domeniu. Adevărul este că acea întâmplare devenise un fel de obiect de studiu intern, chiar şi peste ocean, acolo unde se afla compania mamă. Şi când te gândeşti că totul începuse de la o simplă gustare cu cremă de brânză pufoasă.

joi, 2 martie 2017

La fântâna cu Kafune

Acum putea identifica fără greş gustul plăcut dar neutru al apei, cu conţinut echilibrat de minerale, gustul care satisface setea. Dar şi legat la ochi aroma profundă a cafelei, senzuală ca mâna iubitei ce trece jucăuş prin păr. Adaptarea fusese rapidă şi nu lipsită de peripeţii. Totul începuse, acum trei zile, cu un mail, un simplu mail.

miercuri, 30 noiembrie 2016

AVBS CREDIT şi o nouă provocare

Off, Doamne! Mă întreb dacă îmi plac provocările. Cu puţin timp în urmă aş fi răspuns cu mâna pe inimă că da! Acum cam dau din colţ în colţ! În mod sigur îmi plac cele pe care le putem numi "cuminţi", despre care am habar câte ceva. Dar una despre un domeniu cu care n-am avut tangenţă niciodată îmi cam dă fiori şi nu din aceia plăcuţi. Mi se pare sau mă cam lamentez?
Hai Radu, că n-o fi dracul chiar aşa de negru şi nici n-ai auzit de tastaturi care să te muşte doar pentru că încerci să scrii un articol pe blog! Acu', dacă am ajuns să-mi fac de unul singur galerie, e musai să-mi iau inima-n dinţi. Zic şi eu...

duminică, 27 noiembrie 2016

Un Moş Crăciun cu farmec


Da, da, acesta sunt eu! Nu, chiar nu am febră, nu m-am trezit peste noapte cu vreun dar divin ci am fost votat. În unanimitate de către cei doi băieţi ai mei. Asta se întâmplă de câţiva ani buni încoace! De multe ori m-am întrebat ce am făcut ca să merit această cinste şi cred că am găsit răspunsul, sunt popular, sunt un tată plin de farmec. Şi asta la propriu, pentru că produsele mele de îngrijire personală sunt de la Farmec, o marcă inovatoare, o companie care înţelege ce e important pentru consumatori.

joi, 24 noiembrie 2016

Profesorul de sport

Undeva, în îndepărtata mea tinereţe, am avut un profesor de sport. Proaspăt sosit în oraş, era înalt, atletic, brunet cu ten măsliniu. Şi avea un dar, ieşea în evidenţă în orice loc, în orice situaţie socială l-am văzut. Nu mai spun că toate colegele aveau deodată ochi numai pentru el. Nici profesoarele de toate vârstele nu păreau imune. În schimb toată suflarea bărbătească din micul orăşel era preocupată să-i desluşească secretul.

marți, 22 noiembrie 2016

Pe urmele piraţilor din Caraibe

În urmă cu mai bine de 35 de ani citeam "Odiseea căpitanului Blood" de Rafael Sabatini dar şi aventurile lui Morgan sau L'Ollonais descrise de Esquemeling. Filmele cu corsari din cinema sau de la TVR, avându-l ca actor principal pe Errol Flynn, au continuat să-mi înflăcăreze imaginaţia şi în timpul liceului, unde s-a constituit prin afinităţi un mic dar select fan club care a rămas în conservare odată cu despărţirea noastră (centre universitare diferite).

duminică, 20 noiembrie 2016

Aventuri... culinare!

Mi-am terminat treaba târziu în seară, undeva spre ora 20. A doua zi trebuia să mă întorc să continui. Parcă n-aş fi avut chef să bat drumul Bucureşti - Constanţa şi înapoi doar pentru plăcerea de a dormi în patul meu. Aşa că îmi încerc norocul şi sun un bun şi vechi prieten încă de pe vremea când ne toceam coatele pe băncile liceului. Îmi răspunde la al treilea apel.

vineri, 18 noiembrie 2016

Dacă-i ordin, cu plăcere!

Era jumătatea lui noiembrie, o zi mohorâtă şi friguroasă. Noroc că nu mai bătea vântul chiar aşa de tare, cum o făcuse cu o zi înainte. Mă aflam în Bucureşti cu treburi de serviciu şi asta numai pentru că m-a luat gura pe dinainte că am locuit mai mult de 20 de ani în oraş. Am terminat ce aveam de făcut şi m-am îndreptat către parcarea cu plată în care lăsasem maşina.

miercuri, 16 noiembrie 2016

Îmi plac pantofii tăi!

Eşti bărbat şi ai auzit expresia asta, spusă la modul serios, venind din gura unei femei? Ei, atunci să ştii că ai urcat cu multe trepte în ochii ei. Asta pentru că doamnele evaluează un bărbat începând cu pantofii. Aşa se spune şi tind să cred că există ceva mai mult decât un sâmbure de adevăr în povestea asta. Nu vreau să-mi imaginez ce se întâmplă când se evaluează între ele.

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Cum ar fi dacă...

Când vine vorba despre science fiction, pot să afirm, cu mâna pe inimă, că sunt un fan înrăit al genului chiar dacă este vorba de film, carte sau chiar scurte povestiri. Nu cred că am ratat să citesc vreun clasic, vorbind de tot ce a fost tradus în româneşte. Şi nici vreuna din marile producţii de film care au fost distribuite la noi.

vineri, 11 noiembrie 2016

Adevărul este o foaie albă

În ultima perioadă internetul dar şi televiziunile, publicaţiile de tot felul, abundă de informaţii privind stiluri de viaţă sănătoasă, alimente care mai de care, diete vindecătoare sau mai ştiu eu ce. Nu neg aportul ştiinţei, eforturile geneticienilor, studiile nutriţioniştilor. Dar totuşi mai multă încredere am în ceea ce a creat natura, măcar datorită faptului că a avut ere la dispoziţie ca să facă experimente şi să obţină rezultate. Acum să fim serioşi, numai ca să trecem în revistă tot ce se publică nu ne-ar ajunge o viaţă, asta dacă rămânem cu mintea întreagă deoarece prea multe studii şi teorii se bat cap în cap sau sunt scrise în scop pur comercial. Aşadar, rămân cu convingerea că adevărul este o foaie albă pe care o are fiecare. Şi care se va dezvălui după ce o completăm cu experienţele personale.

miercuri, 9 noiembrie 2016

Jocul umbrelor

Suntem la început de noiembrie, dar ca orice om înţelept, aşa cum îmi place să cred că sunt, am făcut deja planuri pentru perioada sfârşitului de an. De comun acord cu cei doi băieţi ai mei de 21, respectiv 16 ani şi prietenele lor. Astfel, am hotărât să schimbăm apartamentul nostru de pe malul mării, un loc de unde o poţi vedea şi auzi în toată splendoarea ei mai ales în toiul unei furtuni, asta dacă te ţin picioarele şi nu te zboară vântul de pe terasă (Faleză Nord, Constanţa) cu căsuţa prietenilor noştri, aflată la margine de pădure de munte, deci mai ferită de vânturi. Prietenii fiind şi ei dornici de altfel de experienţe.